La dolce vita

Rezumat

Film de artă – Proiecție specială

„La dolce vita” este una dintre cele mai puternice și profunde pelicule regizate de Federico Fellini. Narațiunea prezintă o serie de evenimente din viața unui jurnalist interpretat magistral de Marcello Mastroianni, care își explorează nereușitele profesionale și amoroase, fiind în final o reflecție asupra sensului vieții, ușor de găsit sau dimpotrivă inaccesibil. Acțiunea se desfășoară în Roma anilor ’50, unde personajul lui Mastroianni se ocupă cu partea de senzațional a știrilor: vedete de film, viziuni religioase, aristocrația decadentă. Talentul regizoral se manifestă în permanență. Secvența de început este pur și simplu magistrală: un elicopter survolează Roma, deasupra unei statui a lui Iisus, peste ruinele Coloseumului, deasupra unui grup de femei care fac plajă pe marginea unei piscine, deasupra unei catedrale. Înainte ca un singur cuvânt din dialogul bogat să fie rostit, Fellini prezintă deja o lume în care valorile religioase ale Bisericii Catolice, reminescențele păgâne ale vechii Rome, viața contemporană și dificultățile de comunicare și exprimare se îmbină într-un tot dizarmonic și totuși fascinant. Marcello locuiește împreună cu Emma, o femeie care îl iubește și dorește o căsătorie tradițională, dar în același timp este posesivă și acaparatoare, incapabilă de a înțelege căutarea lui pentru sensuri și simboluri într-o existență pe care ea o vede ca bidimensională și clară. Pe parcursul narațiunii Marcello întâlnește și alte personaje feminine fascinante: Anouk Aimee joca rolul unei iubite, frumoasă, Anita Ekberg este o vedetă americană de film, cel puțin la fel de frumoasă și atrăgătoare într-un fel simplu. Marcello se întâlnește și cu o tânără care lucrează la un restaurant aflat lângă plajă, fiind cucerit de simplitatea și naturalețea acestuia. La finalul filmului cei doi se reîntâlnesc pe plajă, separați fizic de valuri, despărțiți emoțional de cinismul său, acum depășit, dar și de inocența pe care ea a reușit să o păstreze.